Magneziul, un aliat al bunăstării noastre

Unde se găsește magneziul?

Magneziul este un element esențial pentru sănătatea organismului nostru, precum și unul dintre mineralele prezente în cantități mari în corpul uman. Se estimează că în corpul unui adult, cantitatea totală de magneziu variază între 20 și 28 gr (aproximativ 0.34% din masa corporală). Magneziul este distribuit in felul urmator:

OASE (aproximativ 60%)

MUȘCHI (aproximativ 20%)

ALTE ȚESUTURI ȘI SÂNGE (aproximativ 20%)

În corpul uman, magneziul se regăsește atât la nivel intracelular, cât și extracelular. Vorbim de magneziu intracelular când ne referim, de exemplu, la cel prezent la nivelul mușchilor și de magneziu extracelular, cum ar fi cel prezent în ser.

Din păcate, pentru că în ser concentrația de magneziu este de aproximativ 0.3% din cantitatea totală găsită în corpul uman, testarea magneziului seric poate să nu fie intotdeauna un indice foarte precis pentru identificarea rezervelor totale de magneziu. Testul pentru determinarea concentrației de magneziu în urina colectată pe parcursul a 24 de ore este o altă analiză utilă pentru depistarea hipomagneziemiei.

În majoritatea cazurilor însă, diagnosticarea deficitului de magneziu ar trebui să ia în calcul și semnele și simptomele specifice.

Magneziul la masă: importanța unei alimentații echilibrate

În condiții normale, la o persoană adultă, concentrația plasmatică a magneziului variază între 1,7 și 2,5 mg/dL. Pentru a menține aceste valori constante, doza zilnică maximă recomandată de magneziu este de 420 mg pentru bărbați și 320 mg pentru femei, excluzând perioadele de sarcină și alăptare, când aportul trebuie să fie mai crescut in cazul femeilor, respectiv: între 350 și 400 mg.

O dietă corectă, echilibrată poate oferi organismului toți nutrienții de care are nevoie. În cazul magneziului, aportul de apă este de asemenea esențial: apa poate asigura aproape 10% din necesarul zilnic. Apele cele mai bogate în magneziu sunt „apele dure”, care au un conținut crescut de minerale.

Printre cele mai bogate alimente în magneziu, regăsim: nucile, cacao, semințele oleaginoase (de exemplu semințele de dovleac, floarea-soarelui, in și soia), fasolea, cerealele și toate legumele verzi (magneziul fiind parte integrantă a clorofilei!). Alte alimente care pot aduce un aport important de magneziu sunt fructele (banane, caise, piersici), carnea, peștele și produsele lactate. Prepararea termică a alimentelor, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, poate reduce semnificativ conținutul de magneziu, dar și al altor nutrienți importanți.

Conținutul de magneziu din alimente

Aliment Conținut magneziu
EFSA* (mg/100 g)
Grâu/Tărâțe de cereale 451
Semințe de dovleac și de dovlecel uscate 429
Pudră de cacao 545
Semințe de floarea soarelui uscate 346
Germeni de grâu 276
Caju uscat 258
Migdale dulci uscate 251
Alune prăjite 229
Nuci pecan 168
Fasole uscată 158
Nuci uscate 150
Năut uscat 150
Făină de ovăz 131
Linte uscată 101

*EFSA Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

Câte tipuri de magneziu există

Magneziul este comercializat în diferite forme. Diferitele tipuri de magneziu sunt împarțite în:

SARE DE MAGNEZIU GRAME DE MAGNEZIU PE GRAM DE COMPUS PROCENTUL DE MAGNEZIU PE COMPUS
Oxid de magneziu 0,600 g 60%
Citrat de magneziu 0,160 g 16%
Lactat de magneziu 0,120 g 12%
Piruvat de magneziu 0,100 g 10%
Sulfat de magneziu 0,100 g 10%
Pidolat de magneziu 0,087 g 8,7%
Orotat de magneziu 0,077 g 7,7%
Gluconat de magneziu 0,058 g 5,8%

Conținutul de magneziu, în diferitele săruri de magneziu, comercializate

În general, formele organice se absorb mai ușor decât cele anorganice, acesta fiind unul dintre motivele pentru care multe preparate cu magneziu conțin săruri organice. Dintre toate sărurile disponibile, oxidul de magneziu are cel mai mare conținut de magneziu și, prin urmare, dacă gradul de absorbție al acestuia ar fi crescut, ar reprezenta o sursă excelentă.

Datorită tehnologiei Sucrosomiale, acest lucru este posibil: matricea ce înconjoară oxidul de magneziu îl protejează, fiind îmbunătățită absorbția și crescând gastrorezistența.